Sunt
anumite cumpene din viețile oamenilor, când destinele oamenilor se pot schimba
la 90, 180, 270 sau chiar la 360 de grade. Și ce îi determină pe acești oameni
să prefere să moară în loc să trăiască: tensiunea psihică sau durerea fizică
insuportabilă? Sau, poate, un complex de factori care conduc la declinul
vertiginos al acelor sărmane ființe?
Politica
decuplării de la alimentarea cu oxigen a muribundului este că, dacă bolnavul va
fi ca o legumă, întrucât nu va mai putea să aibă autonomie fizică, barem să i
se curme această perspectivă sumbră.
La
animale, politica eutanasierii se referă la faptul că nu mai are sens ca mica
vietate să sufere fără sens, atâta timp cât nu se mai poate face nimic pentru
redresarea acesteia și că mai bine este ca să i se curme durerea.
V-ați
gândit că oricât de dureroasă ar fi durerea, ea reprezintă dovada că acel om
trăiește? Durerea poate fi și un stimulent (,,nuiaua”) pentru corp, pentru a-l
determina pe om să lupte ca să trăiască.
Indiferent
că omul decide ca să și-o facă cu mâna lui sau că alții decid pentru muribund
ca să plece mai repede din această lume, nici una dintre soluții nu este bună.
Iată și un articol despre
eutanasiere: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/07/23/eutanasia-clonarea-si-pericolul-transplantului-de-organe-cum-devine-statul-proprietarul-trupului-tau-deconstructivismul-sau-demolarea-sociala/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu