Cât de etică este prelevarea de organe de la donatori?

Citind un articol privind cât de ,,umanitară” este procedura de prelevare a organelor din corpul unui om declarat în ,,moarte cerebrală”, mi s- a întors stomacul pe dos. 

Acum să fac legătura și cu realitatea românească. Dacă vă amintiți, cardul de sănătate a sosit la plic împreună cu un formular în care erau trei căsuțe de bifat (dacă vroiați) și de dat o semnătură.

Mai știți ce alegere ați făcut? Să vă amintesc eu ce opțiuni erau: prima, posibilitatea de a fi de acord cu trecerea pe card a grupei sanguine; a doua, posibilitatea ca istoricul bolilor voastre să fie trecut și pe card; iar a treia variantă (și ultima), aceea de a accepta să fiți donator de organe.

Chiar dacă ceea ce ați ales pe formular nu mai concordă cu ceea ce doriți în prezent, bănuiesc că v-ați putea modifica opțiunile dacă vă veți informa mai bine.

Nu vi se pare anormal, totuși, ca să vi se ceară o semnătură fără să fi fost informați înainte, privitor la ce înseamnă repercursiunile legale ale propriilor alegeri?

Am întâlnit într-un film american un răspuns manipulator al celor care se aflau la conducerea țării, și care are tendința de propagare, în prezent, și în alte filme. Atunci când se dorea ca masele să nu se mai opună, li se spunea ,,Este spre binele dumneavoastră”. Poate o să recunoașteți, vreodată, această expresie.

Indiferent dacă ați bifat vreuna dintre opțiuni, v-ați gândit ce implicații pot apărea pentru oricare dintre alegerile voastre? Oare e bine să se cunoască care sunt grupele noastre sanguine, în eventualitatea necesității de a avea noi sau alții nevoie de sânge? Oare e bine să fie cunoscut istoricul bolilor unui om atunci când acesta e la urgență? Dar dacă accesul la datele noastre este obținut de persoane care au nevoie de ele (dintr-un motiv sau altul), mai este bine să dăm aceste informații? Cât despre a treia opțiune, cea a ,,salvării” uneia sau mai multor persoane prin transplantarea propriilor noastre organe atunci când vom fi unii dintre noi în moarte cerebrală, cred că veți găsi răspunsul și singuri când veți citi articolul doamnei Feli Popescu. Eu îi mulțumesc, încă de pe acum, că ne-a mai luminat mințile cu informațiile pe care dumneaei a reușit să le găsească și sper că va fi de acord cu fragmentele luate de pe site-ul dumneaei, pentru ca și alte persoane să fie informate. 

Voi ce ați bifat? Dacă v-ați dat acordul de a fi donator de organe, iată, pentru încălzire, câteva date despre procedura de prelevare a organelor și despre ce înseamnă ,,moarte cerebrală”:

,,Donatorului i se administrează medicamente relaxante și adesea cu efect anesteziant, care conțin analgezice. Mulți anesteziști renunță însă, la sfatul anumitor organizații medicale, la utilizarea anesteziilor și analgezicelor. Problema Asociației Medicilor este că aplicarea procedurilor de anestezie confirmă faptul că la persoanele aflate în "moarte cerebrală" este vorba de fapt de oamenii încă vii. Cu alte cuvinte, se ia în calcul cu bună știință probabilitatea ca "donatorii" să simtă durerea în timpul prelevării organelor.” (...)

,,Oare un om diagnosticat cu moarte cerebrală este doar un mort al cărui organism simulează viața? Sau este un om viu care a intrat în procesul morții, dar a cărui viață încă nu s-a sfârșit și de aceea trebuie respectată?” (...)

,,O moarte pașnică și decentă alături de aparținători sau prieteni nu este posibilă în cazul recoltării de organe. Cine își dă acordul pentru donare de organe trebuie să știe că va muri în atmosfera sterilă a unei săli de operații, printre medici și asistenți, cu anestezie sau fără (și nimeni nu știe până în ziua de azi ce simte donatorul când i se recoltează organele!).” (...)

Deși biserica nu are o atitudine tranșantă privind transplantarea de organe, ,,În schimb papa Ioan Paul al II-lea a declarat într-o scrisoare din februarie 2005 adresată Academiei Științifice Papale: 

"Există confirmări medicale și științifice copleșitoare pentru faptul că încheierea totală și ireversibilă a oricărei activități a creierului nu reprezintă o dovadă a morții. Dispariția totală a oricărei activități cerebrale este imposibil de constatat. Ireversibilitatea este o prognoză și nu un fapt constatabil medical. În ziua de astăzi, mulți pacienți care cu ani în urmă ar fi fost considerați cazuri fără speranță pot fi tratați cu succes."

"Un diagnostic al morții pus exclusiv pe baza criteriilor neurologice este teorie, nu este un fapt științific. Nici o lege nu ar trebui să încerce să legalizeze un act care este prin el însuși o fărădelege."

"Repet: o prevedere legală care aduce prejudicii dreptului natural la viață al unui om nevinovat este nedreaptă și ca atare nu poate avea nici o valoare de lege. De aceea apelez din nou cu toată puterea la toți politicienii, să nu emită legi care să amenințe din rădăcină viața cetățenilor prin ignorarea demnității persoanei."

"A pune capăt unei vieți nevinovate în încercarea de a salva altă viață, cum se întâmplă în cazul transplantării de organe vitale, nu atenuează cu nimic fărădelegea prin care i se ia viața unui om nevinovat. Nu se poate face un rău pentru ca din el să iasă ceva bun." ”

,,În contextul donării de organe s-a întâmplat tot mai des să se observe așa-zisele "reflexe spinale", adică mișcări spontane ale morților cerebrali, care evident deranjează procedura de recoltare a organelor acelor persoane. Așa s-a început cu anestezierea "morților" sau cu administrarea unor medicamente care să ducă la relaxarea completă a mușchilor! Întrucât un pacient nu are voie să mai aibă nici o urmă de medicament în sânge, DSO (Asociația Germană pentru transplantare) recomanda "pentru evitarea reacțiilor autonome administrarea de substanțe relaxante (de ex. Pancuronium 0,15-0,20mg/kg/greutate corporală). Creșterea indusă vegetativ a tensiunii și a frecvenței cardiace poate fi evitată prin administrarea, de ex., de Fentanyl 0,1-0,3mg/kg/greutate corporală". Ce este creșterea indusă a tensiunii și ce este Fentanyl-ul? O creștere indusă vegetativ a tensiunii apare când "ne sare inima în gât", când începem brusc să transpirăm, când tragem o spaimă soră cu moartea, atunci se vede reacția sistemului nervos vegetativ. Creșterea tensiunii vine de la producția accelerată de adrenalină. Adrenalina apare în situații de frică, durere sau stres îngrozitor. Fentanyl-ul nu este un simplu medicament, este un opiat și un anestezic de vreo 120 de ori mai puternic decât opiumul!!  Aici este momentul în care trebuie să ne întrebăm: DE CE oare se consideră că "mortul" ar putea trece prin asemenea stări de frică, durere sau stres îngrozitor încât să aibă nevoie de asemenea anestezice???  Vă las să judecați cu propriul vostru discernământ.”

 Fragmentele au fost preluate de pe site-ul: http://feli-popescu.blogspot.ro/2014/01/minciunile-profitabile-ale-stiintei.html

Iată care este invitația autoarei articolului  ,,Știu că articolul ăsta va fi o lectură extrem de dureroasă și neplăcută, care vă va face pe alocuri să vi se strângă stomacul, dar dacă tot ați ajuns aici vă rog să citiți cu atenție totul și să vă convingeți singuri, apelez ca întotdeauna la discernământul fiecăruia să-și facă propria părere. De data asta am să încerc să pun mai puține linkuri în text, am să pun mai multe pe lista de surse din final, pe care vă invit să le parcurgeți ca să fiți informați din surse medicale independente despre ce înseamnă cu adevărat "darul vieții" de care vorbesc cu atâta "abnegație" cei care vor să vă convingă să vă faceți card de donator!”. (...)

,,Ce e de făcut dacă NU vrem să donăm organe?

În România, din fericire, încă se aplică "regula consimțământului". Dacă până la acest punct al articolului ați realizat că NU doriți să vi se extragă organele (pe baza unor criterii controversate) în timp ce inima vă bate, atunci puteți să vă înscrieți în Registrul national al donatorilor de organe, tesuturi si celule, completând următoarea declarație pe care apoi o legalizați la notar:

 DECLARAŢIE 

Subsemnatul ..., domiciliat în localitatea ..., ţara ..., născut la data de ..., în localitatea ..., judeţul ..., ţara ..., cu CNP ..., fiul lui ... şi al ..., informat(ă) şi conştient(ă) asupra riscurilor şi beneficiului transplantului de organe, ţesuturi şi celule umane, în concordanţă cu dispoziţiile legale în vigoare referitoare la prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane, declar că NU sunt de acord cu înscrierea mea ca donator voluntar post-mortem pentru organe, ţesuturi şi celule. De asemenea, NU sunt de acord ca în cazul unei traume cerebrale să se facă asupra mea teste de diagnosticare a morţii cerebrale!

 ....................................................

Potrivit legii, asupra hotărârii mele pot reveni oricând, cu condiţia ca actul scris de revenire să fie semnat şi de doi martori.

Data ....................................

Semnătura ............................... 

Notar ...................................”